Te ajut să începi Propria Afacere din Curățarea Articolelor Tapițate
Povestea mea
Sunt Vio. Așa îmi spune toată lumea. Violeta Mercea, pe numele din bulletin. În 2012 am rămas fără loc de muncă. N-aveam bani puși deoparte. În schimb, aveam un credit ipotecar, care era ca un junghi pe care îl simțeam în spate și care mă împungea mereu.
Eram disperată. Nu știam ce drum s-apuc. Nu știam ce să fac. Am acceptat să mă asociez cu un necunoscut într-un domeniu despre care habar n-aveam mai nimic - o spălătorie auto.
N-a fost deloc bine. Munceam pe brânci, cot la cot, dar tot n-a fost suficient. Cheltuielile creșteau de la o lună la alta, încasările erau de-abia pe linia de plutire.
Nu a fost cum îmi imaginam înainte să încep. Și totul a culminat cu o veste neașteptată.
Vreme de 2 ani urma să am pe mâini, aproape de una singură, întreaga afacere cu spălătoria de mașini.
Mi-a fost greu. Mergea greu. Mă rugam să găsesc soluția salvatoare. Numai că orice aș fi încercat, parcă nu mergea. Căutam pe internet tot felul de soluții.
Ce să fac ca să fac mai mulți bani?
Era gândul meu de dimineață până în seară. Am introdus noi servicii conexe la spălătoria de mașini, lucru care m-a ajutat destul de repede să sporesc încasările și să pară că totul mergea în direcția bună.
După 2 ani, când începea treaba să meargă mai bine, a revenit asociatul meu. Am simțit o ușurare pe moment, numai că totul s-a năruit în clipa în care am înțeles că drumurile noastre trebuie să se separe și că sunt nevoită să pornesc de la aproape zero totul.
A fost ca un partaj la divorț totul. El a rămas cu toți clienții pentru că a rămas în sediul pe care îl aveam în comun și era știut de toți cei care ne aleseseră serviciile diversificate, iar eu m-am mutat în altă parte, plină de rate și cu bani împrumutați pentru achiziția utilajelor de spălat covoare și cu câțiva clienți care solicitau servicii
la domiciliu. Aveam doar aparatura pentru spălat covoare și enorm de multă ambiție să reușesc să mă pun pe picioare! N-aveam bani, aveam doar datorii.
Visam la un sediu profesional de spălat covoare, chiar visam! Dar n-aveam bani ca să pot pune pe picioare totul…
Eram pierdută și drumul mi se părea tare lung... nu vedeam nicio luminiță de la capătul tunelului, nimic. Acționam haotic și din instinct. Acum, când pun pe hârtie toate astea, îmi dau seama că am fost dezorganizată tare.
Norocul meu a fost ambiția. Și spiritul bătăios. Și disperarea. Da, disperarea de a reuși, de a-mi croi o viață mai bună, de a avea un confort care să mă facă să zâmbesc sincer.
Știam că e mult de muncă, însă de muncă nu am fugit niciodată!
La vechea locație îmi făcusem un renume din spalarea covoarelor, dar după separarea de asociat și relocarea sediului numarul clientiilor a scăzut dramatic.
La noua locație am avut un plan diferit și visam să am un sediu profesional în care să mă ocup exclusiv de spălarea covoarelor și curatarea articolelor tapitate. Asta era activitatea care îmi plăcea și mă împlinea pe mine.
Așa că am fost nevoită să caut soluții ca să intru din nou în piață cu noul domeniu ales. În mintea mea era doar „ce să fac ca să pot sa fac din nou bani?”
Nu mi-a fost deloc ușor. O luasem aproape de la zero, din nou. Relocarea din vechiul sediu, clienții rămași la vechiul asociat.
Mulți ar fi văzut toate astea drept piedici, nu și eu. Eu mi-am creat oportunități din fiecare încercare grea prin care am trecut.
Cred că a contat mult că m-am gândit mult și la oameni, la nevoile lor, nu doar la mine. Am continuat să mă țin de treabă și, pe lângă spălătoria de covoare, m-am gândit că i-aș putea ajuta pe oameni să își curețe ce au prin casă.
Așa că m-am apucat să introduc serviciul de curățare a articolelor tapițate. Și uite-așa am început să dau înainte...
Dacă aș fi știut din prima câți bani pot să fac din curățarea articolelor tapițate, sigur aș fi făcut asta din prima pentru că ar fi fost mult mai ieftin. N-aș mai fi împrumutat bani ca să pun pe picioare spălătoria de covoare…
Cum ziceam, iar am început să caut soluții, să ascult nevoile clienților, să văd ce servicii noi pot să includ în portofoliul firmei pentru a spori încasările, având în vedere faptul că am luat-o de la capăt. Și ideea a venit de la o clientă care m-a întrebat la telefon dacă spălăm saltele...
Acela a fost momentul în care mi s-a aprins beculețul din mintea mea că e o idee bună să mă apuc de curățarea articolelor tapițate. „Wow!”, mi-am spus în minte, „asta chiar e o idee fantastică cu curățarea de saltele.”
Dacă aș fi știut de ea dinainte să mă ocup de covoare, aș fi făcut banii mai ușor și aș fi economisit toți banii pe care i-am investit pe utilajele de care am avut nevoie pentru a spăla covoarele.”
Numai că eu eram încântată că am aflat chiar și atunci despre cum să curăț articolele tapițate. M-am pus pe treabă. M-am interesat de unde pot să cumpăr soluțiile, ce tip de aspirator îmi trebuia și tot așa.
Era o idee nouă. Și chiar a meritat. Pentru că am început să câștig tot mai mulți bani.
În Arad nu mai era nimeni care să curețe articolele tapițate.
Stai liniștit/ă, că n-a durat prea multă vreme și imediat a apărut concurența.
Cum am făcut diferența? Prin calitatea serviciilor oferite și printr-o atitudine potrivită.
Mai ales după experiența jenantă de la prima clientă care ne-a chemat acasă să-i curățăm salteaua, un colțar de bucătărie, două fotolii și o canapea.
M-am dus cu soțul și cu angajatul firmei de atunci, parcăm eram într-un film. Nu eram deloc pregătiți, de-abia primisem aspiratorul. Dar am zis că nu poate fi așa greu. Instinctul meu perfecționist parcă mi-a transmis că nu e ok să merg la întâmplare... și nu s-a înșelat.
La un moment dat, pe canapea a rămas o pată. Eu nu știam atunci că fiecare țesătură are nevoie de îngrijire diferită, că există soluții speciale de pete, că dacă nu clătești bine există riscul să se usuce pătat, că e necesar să faci o evaluare a materialului înainte să te apuci de treabă și tot așa.
Era să intru în pământ de rușine! Norocul meu a fost că doamna îmi era deja clientă pentru spălarea covoarelor și vecină pe deasupra. I-am explicat situația.
Am fost sinceră. M-a înțeles. Nu i-am luat niciun ban pe curățarea articolelor, dar a fost cea mai zdravănă lecție pe care am învățat-o.
Până n-am fost sigură că stăpânesc foarte bine totul, am refuzat să mai merg acasă la clienți.
Preferam ca ei să aducă saltelele și articolele tapițate mai mici la sediul nostru.
Am învățat personal foarte bine procesul de curățare ca să fiu sigură pe ceea ce fac.
Apoi până n-am fost convinsă că pot învăța cum se face totul ca la carte și pe altcineva, nu m-am încumetat să angajez încă un om... numai că la un moment dat a venit și acea zi.
Am angajat o doamnă. Am învățat-o tot ce trebuia să știe cu răbdare, vorbă bună și hotărâre.
Atunci mi-am dat seama că un astfel de instructaj mi-ar fi prins atât de bine și mie atunci când am decis să curăț și eu articole tapițate... dar pe mine n-a avut cine să mă învețe.
Am făcut greșeli, am învățat din mers. Dar niciodată nu m-am dat bătută.
Când am văzut cât de bine mergea serviciul de curățare a articolelor tapițate, a fost aproape imposibil să nu mă gândesc la toți anii în care am tras tare doar ca să fiu pe linia de plutire, la toți banii pe care i-aș fi putut economisi de i-aș fi avut măcar, la toate sacrificiile și la tot ce am fost nevoită să îndur pentru a vedea că se poate și altfel.
Descoperă Cum Să-ți Deschizi o Afacere din Spălarea Articolelor Tapițate și să câștigi 200 RON pe oră
Fie că vrei un Venit Suplimentar sau o Afacere de la ZERO
CURS GRATUIT
3 LECȚII
Afacere din Spălarea Articolelor Tapițate
DE VIOLETA MERCEA